Știm cu toții că sistemele de stocare a energiei sunt utilizate pe scară largă pe partea rețelei, pe partea de transport și distribuție și pe partea utilizatorului. Cu toate acestea, în contextul restricțiilor multiple de teren, rolul sistemelor de stocare a energiei devine mai evident. De exemplu, în ceea ce privește generarea de energie, știm cu toții că sistemul de alimentare trebuie să mențină un echilibru între cerere și ofertă în orice moment. La planificarea și proiectarea sistemului de alimentare, este necesar să se calculeze echilibrul dintre electricitate și energie, precum și instalațiile de generare, transport, transformare și distribuție a energiei, cum ar fi echipamente de generare a energiei electrice, linii, etc. Transformatoarele sunt, în general, proiectate și construite în funcție de sarcini mari, ținând cont de anumite capacități de accident, de rezervă și de întreținere. Durata sarcinii mari este relativ scurtă, reflectată în faptul că deficitul de energie este un eveniment sezonier de lipsă de energie pe termen scurt. De exemplu, în majoritatea provinciilor, sarcina de vârf de 3% din sarcină mare are o durată anuală de numai zeci de ore. Având în vedere sarcina de vârf, construcția sistemelor de generare, transport și transformare a energiei electrice are o utilizare limitată a resurselor aferente, rezultând risipa de resurse. În plus, odată cu creșterea rapidă a proporției de noi surse de energie, cum ar fi energia eoliană și fotovoltaică, în rețeaua electrică, au fost propuse cerințe mai mari pentru capacitățile de reglare de vârf și diferențială ale rețelei electrice. Caracteristicile „reîncărcabile și descărcabile” ale sistemului de stocare a energiei se pot potrivi cu răspunsul la cerere, ghidează utilizatorii să realizeze gestionarea rafinată a energiei electrice, atenuează presiunea funcționării rețelei electrice și optimizează alocarea resurselor de energie electrică prin realizarea activă a răspunsului la cerere.